Dorul de acasă

Mi-e dor de cerul de acasă
unde mă simt in siguranță,
de păsări născute printre stele
de mirosul ierbii parfumate.

Mi-e dor de apele cristaline,
ce nu se găsesc nicăeri in lume,
de cocorii mei cu zborul lin
şi de mirosul copacilor de tei.

Mi-e dor de brazii cei falnici
ce se inaltă din pământ, neclintiti
de căprioare ce sar peste butuci,
de miei grăsuţi cu blana cârlionţi.

Mi-e dor de familia mea blândă
de mama mea cu gânduri liniştite
de perechea mea ,care mă aşteaptă
mi-e dor de tot ce inconjoară casa.

Şi dacă câinele meu sare pe mine,
ştiu că am ajuns acasă cu bine.
uşa se deschide parcă printr-o minune,
iar eu păşesc inăuntru cu veselie.  

[W.B.]

[W.B.]